Abuzul emotional la copii

abuz

Abuzul emoțional este unul dintre cele mai incorecte forme de comportament la care sunt supuși copiii de către persoanele care au calitatea de a avea grijă de aceștia, fie că sunt părinți, educatori sau alte persoane ce-și asumă acest rol.

Acest tip de abuz se întâmplă uneori să se realizeze inconștient de către adulți (datorită stresului, oboselii, lipsei de timp), însă de cele mai multe ori acesta sunt direcționate în mod direct.Pentru a determina dacă un tip de comportament este abuziv sau nu, vă recomand să  investigați contextul situației și al relațiilor existente în familie sau între copil și posibilul abuzator.

Abuzurile emoționale cuprind orice tip de pedepse ce produc consecințe negative asupra unui copil, cum ar fi: izolarea copilului (închiderea copilului în casă sau lăsarea lui în fața televizorului  pentru un timp îndelungat fără a intra în contact cu cineva, colțul de rușine), terorizarea copilului (copilul este supus unor insistențe din partea aparținătorului), refuzul de a-l ajuta la solicitarea acestuia (rezolvarea temelor, rezolvarea unor dificultăți ce le poate întâmpina copilul), degradarea lui (înjosirea sau pedepsirea acestuia), exploatarea lui (implicarea copilului în realizarea unor sarcini pe care nu le poate săvârși – muncă neadecvată vârstei lui ), coruperea minorului prin învăţarea sau recompensarea unor comportamente nedecvate, antisocial (distrugerea de bunuri publice), agresive (cautarea unor situații provocative), rasisite (batjocorirea persoanelor de altă etnie), imorale, neacordarea răspunsurilor emoţionale, blamarea copilului (“Tu ești de vină pentru tot ce s-a întâmplat cu viața mea”), folosirea de apelative jignitoare (“nu faci nimic cum trebuie, ești inutil”) sau ironia.

Conform unor specialiști, ignorarea nevoilor copilului constituie un abuz în măsura în care adultul privează copilul de stimuli esenţiali dezvoltării sale psihice şi cognitive. Astfel, inteligența cognitivă are la bază inteligența emoțională, prin urmare atunci când există blocaje emoționale, inteligența cognitivă nu se dezvoltă în parametrii normali și eficienți. Dacă există momente repetitive de respingere a copilului în care nu îi sunt recunoscute meritele și nevoile, acestea îl determină să creadă că este dependent de adult, nu are drepturi și nu poate fi ajutat.

Severitatea acestui tip de comportament abuziv rezultă din faptul că, pentru dezvoltarea psihică sănătoasă a oricărui copil, este indispensabilă deschiderea adulţilor la nevoile acestuia.  Ignorarea copilului poate căpăta diferite forme ca: refuzul consecvent al comunicării cu copilul, neobservarea intenţionată a dorinţelor exprimate de acesta, lipsa de interes a familiei sau a  mediului cu care intră în contact în dezvoltarea abilitaţilor copilului sau a performanţelor acestuia, refuzul de a răspunde la durerea copilului, neprotejarea lui de agresiunea unor fraţi sau a altor copii.

Pentru a veni în sprijinul copilului nu ezitați să îi acordați încurajare, afecțiune, disciplină și acceptare necondiționată. Dezvoltarea armonioasă atât psihică cât și fizică constă în interesul și atenția pozitivă ce copilul le primește din partea celor în grija căruia se află. Propunerea mea este să îl ascultați ori de câte ori acesta are ceva de spus, să îi spuneți că îl iubiți necondiționat, atunci când reușește să realizeze ceva prin forțe proprii să nu ezitați sa-l lăudați pentru a-i spori încrederea în el, nu-l jigniți atunci când manifestă un comportament nepotrivit ci să-l corectați prin metode disciplinare potrivite, nu-i puneți etichete pentru a nu-i înfrânge stima de sine și nu în ultimul rând nu ezitați să vă cereți scuze atunci cand se întâmplă să vă ieșiți din fire.

În încheiere, în unele cazuri, abuzul emoțional poate deveni mai înfiorător decât pedeapsa fizică și lasă pentru totdeauna răni în mintea copilului, iar abuzurile îl vor inhiba să devină un adult puternic din toate punctele de vedere. Acesta va avea un bagaj de frici, rușine si complexe cu care se va confrunta întreaga viață. Drept urmare, aveți în vedere ce poate simți copilul, ce nu se vede astfel încât să puteți preveni și determina ceea ce se va vedea la maturitate.