Părinţi pentru părinţi de Luminiţa Vasilescu

Compasiune

Bună ziua, dragii mei părinți, ca si mine! Mă numesc Luminița și sunt mama unui băiat de aproape de 6 ani. Sunt un părinte care trăieşte aventura vieţii lui. Aceea de a învaţa, în fiecare zi, să fie părinte. Până acum am învăţat câteva lucruri, după care mă ghidez. Unul dintre ele este acela că, în spatele fiecărui copil echilibrat, stă un părinte echilibrat şi dacă vrei un copil fericit, este nevoie să înveţi să fii fericit. Copilul nu învaţă din ceea ce îi spui, ci din ceea ce eşti. Aşa că, învăţ continuu, să fiu în fiecare zi o variantă mai bună a mea. Şi am învăţat să-mi ascult copilul pentru că am înţeles că el este cel mai bun mentor al meu. Prezenţa lui în viaţa mea m-a determinat să caut informaţii, să mă dezvolt, să-mi depăşesc frici, să las deoparte programe sociale limitative. Am învăţat să îmi pun întrebări. Şi îmi place să împărtăşesc toate informaţiile pe care le deţin, tuturor celor pe care îi întâlnesc, pentru că poate au nevoie să știe că nu sunt singuri şi sunt deschişi să audă şi să crească de dragul lor şi al copiilor lor.

Rubrica “Părinţi pentru părinţi” este așadar, o oportunitate pentru mine de a împărtăși și a învăța. Aș vrea să fie o rubrică ce ne va permite nouă, părinţilor, să împărtăşim informaţii şi experienţe. Un loc al inimilor deschise, un loc unde să dăruim din ceea ce suntem, un loc unde nimeni nu judecă pe nimeni ci învăţăm unii de la alţii. Sunt convinsă că fiecare dintre noi este o resursă inestimabilă de experienţe venite din relaţia cu propriul copil, experienţe din care poate împărtăşi celor din jur. Eu însămi am aflat multe informaţii confruntându-mă cu provocările meseriei de părinte, experimentând. Astfel am ajuns să văd realitatea dintr-o altă perspectivă, au fost informaţii care au aprins lumina într-un tunel în care bâjbâiam. Această călătorie, a educaţiei copilului şi a propriei creşteri alături de el, este precum o călătorie printr-un tunel întunecat pe ai cărui pereţi sunt amplasate instalaţii de becuri înseriate. Putem alege să mergem în întuneric lovindu-ne de pereţi sau putem alege ca, pe măsură ce înaintăm, să aprindem luminile. Este doar alegerea noastră. Și, ceea ce mi se pare foarte important, este faptul că, alături de noi, vor fi specialiști care ne vor putea ghida în această poveste pe care îmi doresc să o clădim împreună.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>