Zambetul copiilor-de psiholog Emilia Beleuta

În dezvoltarea copilului, zâmbetul vârstei de două luni este un punct de răscruce. Acesta este un moment de mare mirare și fericire, toți cei interesați înțeleg că este un moment special. Desigur, niciunui părinte nu îi pasă de ce copilul zâmbește atâta timp cât o face. Motivul pentru care copilul zâmbește are importanță pentru înțelegerea primelor etape de formare a afecțiunii umane la copil.
Încă din primele săptămâni de alăptare se observă satisfacția copilului printr-o destindere a gurii într-un zâmbet de mulțumire. Acesta reprezintă o reacție instinctivă și nu un răspuns la o figură umană. În timp ce copilul suge la sân acesta are ochii ațintiți la partea de sus a feței, ochii și fruntea. Încă nu are capacitatea de a percepe toată figura din fața lui. Ulterior prin repetarea experienței suptului și elementului ce o însoțește, figura umană, se va stabili o asociere. Pe lângă acestea, satisfacția suptului se va asocia cu acea figură umană. Astfel, prin repetarea experienței plăcute se va pune bazele memoriei. Când imaginea mentală va fi întipărită, copilul va recunoaște imaginea figurii umane ce provoacă plăcere și aceasta va fi amintită. Devine o amintire bazată pe imagine și plăcere ce determină copilul să zâmbească la vederea figurii umane. Drept urmare, copilul a făcut primele conexiuni specifice omului, zâmbetul apărând din ce în ce mai des.Timp de multe săptămâni de la producerea zâmbetului de răspuns, aproape toți indivizii vor primi un zâmbet de la copil. Desigur, aici este posibil să avem de-a face cu un copil sociabil sau cu simțul umorului. În jurul vârstei de opt luni, apare diferențierea figurii mamei și identificarea pozitivă datorită unor răspunsuri ale copilului pe care le identificăm în comportamentul lui. El nu mai zâmbește la orice figură ce-i apare înaintea ochilor, chiar dacă este vorba de o mătușă iubitoare sau un bunic simpatic. Reacția lui poate fi de uimire, nedumerire sau o izbucnire de plânsete. Bineînțeles, părinții vor fi în apropiere să-l liniștească și el se va relaxa, va analiza toate figurile, va fi satisfăcut că a recunoscut figurile familiare (mama, tata) și va manifesta interes față de persoanele dornice să-l cunoască.

Drept urmare, copilul semnalează faptul că acum poate distinge figura mamei față de figura altor indivizi. Figura mamei poate fi înlocuită de cea a tatălui sau a oricărei persoane ce s-a ocupat de îngrijirea și ocrotirea lui. Bebelușul percepe mama ca sursă de satisfacere a nevoilor și a plăcerilor lui astfel că stabilește legătura dintre mamă și el. Putem spune că bebelușul își iubește mama atunci când prezența ei îi provoacă gângureli de bucurie, iar dispariția ei, dezamăgire.
În concluzie, pentru ca bebelușul să-și însușească abilitățile de relaționare cu familia apropiată dar și cu indivizii ce-l înconjoară, acesta are nevoie de multe luni de experimentare și informare. Copilul are nevoie de multă răbdare, dedicare și iubire din partea aparținătorilor pentru a-și putea crea tabloul vast și complicat ce-l înconjoară.

 

parinti_copii_2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>